Ce ne-a spus Razvan despre sezonul 2019 si cum a luat titlul de Campion.
Campionatul National de Drift 2019 s-a incheiat. A fost un an extraordinar, plin de peripetii, surprize, entuziasm, dar cine sa fie mai potrivit sa ne vorbeasca despre adrenalina daca nu chiar cel care a trait-o? Iata ce ne-a povestit Razvan Fratianu despre sezonul 2019:
Sezonul competitional 2019 s-a incheiat si pot spune ca a fost un adevarat rollercoaster pentru mine. La inceput totul parea ca este perfect… aveam planuri mari… inca din iarna trecuta, de cand am vazut calendarul, am vazut locatiile si eram foarte sigur ca voi avea un an bun de tot…
Am analizat fiecare etapa in parte si strategiile erau setate inca inaite sa inceapa campionatul.
Prima etapa a fost in Ungaria, la Mariapocs, pe circuitul Rabocsiring, un circuit foarte drag mie, pe care concurez inca de acum 10 ani. E circuit, deci nu sunt variante diferite de layout… il cunosc bine, am mers acolo de multe ori… sunt in puncte. Ajungem acolo, instalam padocul, vremea se anunta perfecta , masina era pregatita 100%, eu eram increzator 110%. Nu trece mult si aflu vestea: pentru prima data in ultimii 10 ani , ne vom da in sensul invers al circuitului… “Ce-ai facut, Bobita??”
Back to the drawing board.
Tot ce imi planuisem a trebuit sters cu buretele. Practic era Rabocsiring reinventat… ia-o de la 0 cu ture de acomodare. Ma uitam pe liste, eram 30 si ceva de piloti din vreo 3-4 tari… buni toti… zic na… hai ca se face top 32, ma calific eu, nu-i panica… Nu termin de spus “panica” , ca si aud in difuzoare announcerul care prezenta programul competitiei ca zice ca se va face top 16. Zic “bine colegu… ce surprize mai ai pentru mine?” Ma montez din nou.. hotarat, motivat…trebuia sa merg mai bine ca cel putin 20 din restul pilotilor. Intru in calificari, fac ture bune de tot si rezultatele confirma feelingul meu: eram in top 16, cu doar inca 3 romani calificati.
Chiar daca am iesit in top 16, rezultatul era unul bun, fiind pe 3 intre cei care punctau in clasamentul nostru. Deci oarecum eram bine.
Ne pregatim de etapa cu nr 2… Transilvania Ring in Targu Mures. Fusesem in primavara acolo pentru un track day si mi-a placut muuult. Circuit mare, lat, initiere la vreo 130 km/h… perfect pentru setupul masinii mele. Zic treaba buna… Mariapocs a trecut cu bine, de acum sunt home free. Bineinteles ca la primul briefing suntem anuntati ca ne vom da din nou invers decat stiam…
“Seriouslly!!”.
Bun, deci din nou traseu complet nou… Am iesit in décor pe toate partile posibile… stateam mai mult pe iarba decat pe pista… cateodata aveam impresia ca folosec pista doar ca sa trec de pe o parte pe iarba, pe cealalta parte pe iarba. In fine… ma adun.. breath in, breath out… wax on… wax off… Goosefrabaaa… (pentru cunoscatori).
Intru in calificari si treaba buna… vin si rezultatele oficiale si vad ca intru in top 16 de pe pozitia a 2-a. Yeeey… hai ca stam bine. Masina merge ceas, eu imi gasisem ritmul si merg fara greseala pana in finala mare, unde il inving si pe bulgarul Danko Dimitrov si castig etapa…
Odata cu victoria asta, trec pe locul 1 in clasamentul general. Good feeling to be back on top! Imi zic eu intr-o franceza impecabila
Motivat si increzator ma pregatesc pentru etapa mea de casa de pe TrasRarau… de departe cea mai frumoasa etapa din campionat. Sa alergi in fata a 3-4 mii de oameni pe care ii cunosti aproape pe toti e ceva de povestit nepotilor.
Zic daca primele etape mi-au oferit surprize, aici chiar n-are ce sa se schimbe. E traseu montan, e acelasi din ultimii 5 ani.. mi se potriveste perfect… n-are cine ma bate. Zis si facut… ajungem in ziua de concurs pe munte si arbitrii astia ai nostri, care, by the way, sunt spectaculosi, bineinteles ca schimba clippzone-urile modificand complet trasa pe care o cunosteam, transformand si acest traseu intr-unul nou… zic ok… you want it the hard way!.
Pe Rarau n-ai voie sa gresesti… si nici n-o fac.. ma dau ca pe pilot automat… run after run… vin calificarile… merg ceas… si din nou locul 2 in calificari. Top 16 decurge perfect.. trec rand pe rand de adversarii mei si ajung in finala din nou cu un bulgar… de data asta Ivan Ivanov…
Din pacate singura greseala pe care am facut-o tot weekendul o fac acum si pierd finala, terminand etapa pe locul 2, dar consolidand bine de tot pozitia de leader in clasamentul general.
Urmeaza etapa de pe Transalpina… din nou un traseu montan… clar favoritele mele… in etapele trecute de aici am mers foarte bine, terminand intotdeauna in top 4 asa ca mergem increzatori. Ca sa respectam traditia cu surprizele modificarii traseelor, bineinteles ca nici aici nu mai e nimic cum a fost si traseul este complet schimbat. De data asta nu reusesc sa ma adaptez… fac ture mediocre si sunt dezamagit… imi dau seama ca merg prost si in calificari incerc sa fortez putin… am decis sa fac un setup mai aderent masinii pentru o viteza mai mare… zis si facut… plec in prima tura de calificari … simt masina mai rapida, merg bine pe zone.. dar la ultimul schimb de mase ies prea adanc spre zidul de protectie si ating usor masina
..I have just flirted with dezaster…
tura de 0 puncte.. merg in a doua tura de calificari si exact in aceeasi zona merg 30 cm mai adanc si parapetez violent masina… It s all over… mecanica rotilor de pe dreapta complet distrusa.. brate rupte, fuzete indoite, suportii la motor rupti si ei, suspensii indoite.. ce sa zic… cand am vazut masina ridicata de camionul de recuperare, mi-a venit sa plang
…. Ducem masina in padoc cu gandul sa o punem pe platforma si sa strangem tot. Bineinteles ca in drift the unexpected allways happens asa ca se aduna colegi piloti la masina, apare si bunul prieten Party acolo si la motivarea vehementa a lui Sorin Ene, se apuca oamenii sa repare masina… aveam timp o ora si ceva sa fiu din nou la start pentru ultima tura jurizata de calificare. Nu va spun ca erau 10 oameni , pe cativa nici nu-I cunosc, care lucrau la masina mea… flex… sudura, suporti de motor facuti din lemn (merci Imre), baroase, rangi, topoare… de toate erau acolo.
In momentul in care Comisarul de traseu ma anunta prin statie ca mai am un ninut sa ajung la start, descarcam cricurile hidtraulice si masina e din nou pe roti … fara capota, fara bare, fara aripa dreapta fata…
……. nicio roata nu mergea in aceeasi directie… zici ca erau certate… dar masina mergea.. in drum spre start am observat ca nu am decat treptele 1 si 2 in cutia de viteze si nici wastegateul nu functiona.. aveam presiune in turbo doar in ture mari.. asta e.. e singura sansa… fac cea de-a treia tura
… masina evident vatamata, schiopateaza spre finis… rezultatul…. Locul 7 in calificari si eram din nou in carti…
Revenirea spre padoc am facut-o in aplauzele frenetice ale spectatorilor… nu am dat casca jos sa nu se vada ca plang… la padoc eroii care au facut imposibilul realitate ma asteptau nerabdatori sa le confirm ca nu au muncit degeaba… pana la top 16 oamenii au mai aranjat putin geometria rotilor, au remontat resturile de bare si capota si masina a recapatat ceva forme. Din pacate , cu masina asa de beteaga, nu am putut trece mai departe de top 16, dar cu puntele facute reusesc sa imi pasrez pozitia de leader in clasamentul general. Concurentii de pe locurile 2 si 3 puncteaza bine si se apropie foarte mult de mine in clasament. Cel de pe locul 3 este nimeni altul decat Sorin Ene, cel care , cu cateva ore mai devreme dadea startul unei misiuni aproape imposibile … aceea de a pune masina mea din nou pe roti…Ma inclin prietene… aceeasi apreciere o am si fata de Party, care a reparat in timp record piese pe care nici la fier vechi nu mi le lua nimeni. Bineinteles ca oamenii din echipa mea au lucrat cot la cot cu ei si doar impreuna s-a finalizat misiunea… Dan, John, Mihai… va multumesc.
Dupa cateva zile in atelierul Spiridusului Magic (salut Andrei), nimeni altul decat cel care a creat masina mea de curse, BMW ul recapata forma corecta si mecanica este complet refacuta…
De achizitionarea pieselor necesare reparatiei masinii s-au ocupat la unison oameni foarte apropiati mie… multumesc Doc, Frati, Mita si Adi pentru sprijinul financiar… de acum, ne pregatim de marea finala de la Bucuresti.
Aici era singura etapa noua pentru noi.. traseu complet nou in jurul Arenei Nationale… ajungeam acolo inca in pozitia de leader al clasamentului general dar oricare din primii 3 puteau sa gastige campionatul.
Cu masina din nou in conditii perfecte de functionare ma asez la start pentru sesiunile de antrenamente… care, la fel ca pe Transalpina, decurg urat… nu ma gasesc cu traseul… nu incerc nimic spectaculos si vreau doar sa punctez… initierea, daca o faceai cum cereau arbitrii, era spectaculoasa, dar si riscanta..nu mi-am permis luxul sa risc si asta s-a vazut in calificari… pozitia 21…aici tin sa-l felicit pe bunul meu prieten Bobo, care s-a dat Dumnezeieste si in calificari a terminat pe locul 3 in fata unor nume gigantice din driftul european. By the way… finala avand premii consistente pentru castigatori s-a intamplat sa se inscrie unii dinre cei mai buni piloti din europa… 2 campioni europeni, triplu campionul Ukrainei, un pilot foarte bun din Polonia si lista continua. Cu atat mai mult este de apreciat performanta lui Bobo..
In top 32 intru in tandem cu nemteanul Catalin Trifan (multumesc Cata pentru motor). In pozitia de leader, catalin face o greseala mare si intru in run-ul doi cu ceva avantaj… Acum eu leader, el follower… merg bine pana la jumatatea traseului, unde, pe un viraj strans de stanga ma gandesc sa franez putin mai mult cu stangul si din cauza ca eram in unghi mare, ma depaseste spatele si intru in spin… zic atata ti-a fost prietene… si astept impactul pe care-l asteptam de la Catalin…din fericire pentru mine, Catalin facuse exact aceeasi greseala ca mine cu 2 mentri in spatele meu…
…..cu avantajul din primul run, reusesc la limita sa trec in top 16.
Bineinteles ca sunt cu ochii pe colegii mei care doreau sa castige titlul si primul care intra in top 32 este Sorin care il intalneste pe cel de-al doilea membru al echipei din piatra Neamt si anume Ilarion Grigorici… dupa o lupta stransa, Sorin castiga si ramane, alaturi de mine in lupta pentru titlu… asteptam sa vedem ce face bulgarul Ivan Ivanov in top 32, pentru ca si el era in carti pentru titlu. Acesta il intalneste pe Marius Mitrache , sau KNS cum il stiu apropiatii. Marius reuseste victoria impotriva lui Ivanov si il scoate pe acesta din lupta. Am ramas eu si cu Sorin Haiu.
In top 16 il intalnesc pe pilotul din Polonia, Marcin Banowich si din cauza un greseli mari facute de mine in pozitie de follower, ma opresc aici… Sorin Ene il intalnea pe Radu Moise, sau Santos, care s-a dat bine de tot pana atunci, chiar obtinuse locul 2 in calificari in fata acelor nume mari de care va spuneam mai devreme. Daca Sorin castiga cu Santos, devenea Campion National… daca Santos castiga, titlul venea la mine…
Sorin foarte motivat forteaza din pozitia de follower si il face pe Santos sandwich intre masina sa si parapetul de beton… din fericire fara daune mari la masini. Vina incidentului a fost acordata lui Sorin si Santos castiga…
Asa am castigat al doilea titlu de Campion National de pana acum… desi dezamagit de prestatia din finala, eram bucuros ca mi-am atins tinta.
Ne vedem la Timisoara la Gala Campionilor….
The end.
Noi nu spunem The end. Noi spunem ”Un sezon 2020 cel putin la fel de spectaculos!”
Felicitari, Razvan!
